CALEA SPRE MANTUIRE TEOFAN ZAVORATUL PDF

Primesti puncte de fidelitate Cum functioneaza? Punctele se acorda oricarui utilizator care are un cont activ pe libris. Pentru fiecare comanda plasata pe site-ul nostru veti primi puncte de fidelitate in functie de valoarea comenzii, active in 4 zile de la livrarea comenzii. De exemplu, pentru fiecare de lei cheltuiti veti primi puncte de fidelitate a caror valoare este de 1 leu. Puteti vizualiza in orice moment numarul de puncte acumulate in sectiunea contul meu. Cu punctele acumulate puteti achita integral sau partial o comanda pe libris.

Author:Meztishicage Kele
Country:Congo
Language:English (Spanish)
Genre:Photos
Published (Last):21 February 2019
Pages:124
PDF File Size:9.74 Mb
ePub File Size:17.23 Mb
ISBN:362-2-18518-663-1
Downloads:72609
Price:Free* [*Free Regsitration Required]
Uploader:Vudomi



Calea mantuirii - Sfantul Teofan Zavoratul "Invatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? Asa il intreba odinioara pe Domnul un invatator de lege. Acela il intreba ca sa-L ispiteasca, numai dintr-un fel de curiozitate, sa vada ce va spune invatatorul, caci stia si singur care este raspunsul. Dar putem intreba despre calea mantuirii nu doar din simpla curiozitate, ci din dorinta sincera de a primi un raspuns direct - un raspuns necunoscut sau uitat; putem intreba dintr-o necesitate vitala, pentru ca sufletul ne doare si inima se chinuieste in nedumerirea: ce sa facem ca sa mostenim viata vesnica?

O astfel de nelamurire chinuitoare este cu atat mai fireasca, cu cat este mai nedefinita sfera de ganduri in care se afla cei care intreaba si cu cat mai multe pareri diferite intalnesc acestia in scrierile si in cuvintele oamenilor.

Oare nu intr-o asemenea situatie ne aflam si noi acum? Uitati-va in jurul vostru si veti vedea ca nici cei ce sunt dintr-ai nostri nu spun toti acelasi lucru. Unul, de pilda, spune: "roaga-te si te va mantui Dumnezeu"; altul: "plange, frange-ti inima, si Dumnezeu nu te va urgisi"; al treilea: "fa milostenie si aceasta va acoperi multime de pacate"; altul: "posteste si alipeste-te de casa Domnului"; iar altul: "lasa toate, fugi si te departeaza si fa-ti lacas in pustie".

Iata cate raspunsuri diferite au ai nostri! Si toate acestea sunt adevarate reguli de mantuire, cu care te intalnesti neindoielnic pe calea salvarii. In ceea ce-i priveste pe cei ce se considera ca fiind dintre ai nostri, dar au incetat sa mai fie ai nostri - ma refer la crestinii care s-au luat dupa duhul veacului si al parerii de sine, cei care, insusindu-si cateva concepte solide preluate din crestinism, dar inaltandu-se in parerea de sine, ne-au parasit si s-au despartit cu inima de Domnul Hristos , cu toate ca Il marturisesc cu limba - in ceea ce-i priveste pe ei, printre acestia se afla o si mai trista si mai dureroasa discordie, care s-a indepartat de calea adevarului si rataceste pe meandrele minciunii.

Nu vi s-a intamplat oare si voua sa auziti in discutii sau sa cititi din carti cum filozofeaza unii despre ordinea lucrurilor, care ar trebui sa fie alcatuita dupa mintea lor, iar nu cum este acum? Despre mantuirea sufletului nici nu se pomeneste acolo. Fericirea vesnica, daca este acceptata ca atare, este considerata ca si cum am avea-o deja, dupa oarece drepturi ale omenirii, iar toata grija este indreptata spre indulcirea, ca adaos la aceasta, a vietii terestre si spre transformarea acesteia, din amara, in paradiziaca.

Observati ce intunecate sunt aceste filozofari? Si, cu toate acestea, putem spune ca ele constituie temelia obiceiurilor lumii si le putem intalni circuland libere atat intr-o simpla discutie, cat si intr-o mare sedinta, sau tiparite intr-o carte - si nu intr-una singura! Aud iesind din strafundul acelei inimi un strigat, asemenea strigatului apostolilor speriati de furtuna si al lui Petru, care incepuse sa se inece: "Doamne!

Salveaza-ma, ca pier! Ce sa fac sa ma mantuiesc? Mame si tati! Auziti voi, oare, acest strigat? Sa nu credeti ca m-am luat cu vorba. Intentionat am vrut sa clarific cum este firesc sa ne intrebam, mai ales astazi, asupra caii de mantuire sau a drumului catre imparatia cereasca. Sunt convins ca, daca in mijlocul nostru S-ar ivi acum Domnul, atunci toti cautatorii binelui autentic, vazand cum duhul zilei de azi, invataturile si randuielile de acum se contrazic una cu alta, toti acestia L-ar intreba pe Domnul, intr-un singur glas: "Doamne, ce sa facem ca sa mostenim viata de veci?

Ce sa facem ca sa ne mantuim? Ei, fratilor, Domnul ieri si azi si in veci, este acelasi Evr. Atunci i-a spus iudeului sa caute raspunsul in Lege: ce este scris in Lege, cum citesti?

Astazi, fara indoiala ca i-ar spune crestinului sa deschida sfanta Evanghelie, sa se indrepte, in general, spre invatatura Noului Testament sau spre Biserica lui Dumnezeu si l-ar intreba: "Ceea ce este cuprins aici, cum intelegi? Este evident ca Domnul, indreptand atentia iudeului catre Lege, voise sa-i sugereze: "Nici nu trebuie sa intrebi, calea spre mantuire este scrisa in Lege; fa asa si te vei mantui.

Pentru aceasta este data Legea, ca sa te duca la mantuire". Tot asa trebuie sa le spunem si noi crestinilor care se indoiesc din pricina nelamuririlor care ii impresoara: "Nici nu trebuie sa intrebati!

Crestinismul este singura cale de mantuire. Fiti crestini autentici si va veti mantui". La ce serveste Sfanta Biserica, dogmele si poruncile, la ce servesc Sfintele Taine , posturile, privegherile si rugaciunile noastre, sfintirile si toate celelalte?

Toate acestea sau toate cele cuprinse de Sfanta Biserica reprezinta calea sigura de mantuire. Cine va primi din toata inima si va implini sarguincios tot ce ne porunceste sfanta Biserica, acela nu este in afara drumului mantuirii. De aceea, daca acesta se afla in noi, inseamna ca rostul nostru nu este sa intrebam, ci sa aducem slava; nu sa cautam unde se afla mantuirea, ci sa o primim de-a gata, ca apartinandu-ne sau cuprinzandu-ne cu totul; sa slavim, sa cinstim cu toata puterea si sa ne inchinam Domnului, care ne mantuieste prin Sfanta Sa Biserica.

Asadar, ce trebuie sa facem? Sa cinstim cu sfintenie si sa umblam neclintiti in toate invataturile, legiuirile si randuielile Sfintei Biserici, fara sa ascultam nici un fel de cugetari desarte ale noii filozofii, care se straduieste sa darame totul, fara sa construiasca nimic. Cred ca in mintea noastra a ramas inca nelamurirea: Ce anume trebuie sa facem, ca sa ne mantuim? Va voi raspunde acum in cateva vorbe: credeti in tot ce ne porunceste Sfanta Biserica si, primind puterile harului prin Sfintele Taine si incalzindu-le in voi prin toate celelalte ierurgii, rugaciuni si randuieli ale Sfintei Biserici, mergeti neabatuti pe calea poruncilor date noua de Domnul Iisus Hristos , calauziti de pastorii sfintiti si va veti mantui.

Descoperirea amanuntita a acestora o voi amana pentru alta ocazie si imi voi termina cuvantul cu rugaciunea ca Domnul sa va daruiasca lumina si intelegere, ca sa-L cunoasteti si sa va lamuriti limpede calea mantuirii, adusa de El pe pamant si confirmata de Biserica, care a condus in rai deja pe atatia sfinti, pentru ca nici voi sa nu fiti lipsiti de implinirea acestei bune asteptari.

Din discutia precedenta ne-a ramas lamurirea unei situatii destul de importante. V-am spus ca si acum, cu toata profunda divergenta de opinii a celor din jurul nostru, este firesc sa intrebam: "Doamne! Ce trebuie sa facem ca sa mostenim viata vesnica? Ce trebuie sa facem ca sa ne mantuim? Am spus, de asemeni, ca aceasta intrebare este de prisos pentru crestinul care traieste in sanul Bisericii lui Hristos , in duhul crestinismului; pentru ca tocmai crestinismul este singura cale pusa de Dumnezeu pe pamant spre a ne conduce la imparatia vesnica, sau calea mantuitoare.

Cel ce merge pe ea, ce rost are sa mai intrebe de calea mantuitoare? Fii crestin autentic si vei ajunge in rai: fii crestin adevarat si te vei mantui. Dar poate ca nu tuturor le este limpede ce inseamna sa fii crestin adevarat sau ce anume din crestinism li se propune drept conditie indispensabila pentru mantuire si, o data cu aceasta, drept indiciu hotarator ca se afla pe drumul spre viata vesnica, iar nu spre pierire.

Ne-a ramas tocmai deslusirea acestei probleme. Atunci am raspuns printr-o consideratie generala, acum o vom lamuri mai pe larg, pornind de la comparatia caii spre mantuire cu o cale obisnuita. Cel ce se pregateste sa plece la drum, pentru ca sa-si incheie cu bine calatoria, trebuie sa cunoasca drumul, sa-i cunoasca directia si lungimea si tot ce poate sa-i iasa in cale; iar cand este pe drum, trebuie sa vada si drumul, si ceea ce-l inconjoara. La fel si crestinul care vrea sa ajunsa la viata vesnica, trebuie sa cunoasca atat calea care il aduce acolo, cat si tot ce o inconjoara, tot ce se afla deasupra, la stanga, la dreapta si in fata, trebuie sa-si lumineze mintea adunand principii sanatoase despre tot ce exista si poate exista, trebuie sa stie: Ce este Dumnezeu?

Ce este lumea aceasta, cum este tinuta si incotro se indreapta? Ce suntem noi, de ce ne aflam aici si ce ne asteapta dupa moarte? Cum trebuie sa ne purtam fata de toate cele din jur: fata de Fiinta suprema- Dumnezeu, fata de fratii nostri- oamenii si fata de lumea nevazuta- ingerii si sfintii? Cel ce cunoaste toate acestea, umbla in lumina; iar cel ce nu le cunoaste, sta in intuneric si, daca s-ar hotari sa mearga, s-ar impiedica, pentru ca intunericul il orbeste.

Numai crestinismul risipeste acest intuneric, dand tuturor intrebarilor raspunsuri adevarate, prin invatatura sa. El invata ca Dumnezeu, Cel slavit in Treime - Tatal, Fiul si Duhul Sfantul - creandu-le pe toate numai prin cuvantul Sau, cuprinde totul prin verbul puterii Sale si pe toate le conduce spre menirea lor, si mai ales are grija de om, pe care, vazandu-l cazut, il restaureaza in chip firesc in Mantuitorul Hristos, povatuindu-l prin revelatii si calauzindu-l prin porunci, care-i determina toate relatiile firesti si alcatuiesc calea pe care urmeaza sa mearga.

Reunirea tuturor acestor principii este lumina care ne indica drumul si ni-l lumineaza. Cunoaste, asadar, invatatura crestin -ortodoxa si pastreaz-o din toata inima si vei vedea calea spre imparatie, ca si tot ce inconjoara aceasta cale si tot ce poti intalni mergand pe ea! Acesta este primul lucru. Dar, chiar daca cineva cunoaste calea, si calea este luminata, ce folos daca n-are putere sa o urmeze? Un om bolnav, vlaguit, fara picioare, asezat langa drumul pe care u este imperios necesar sa mearga - atat de necesar, incat, daca nu va merge, va muri - nu va face decat sa-si franga inima si mai tare, pentru ca stie drumul si il vede.

In aceasta situatie ne-am fi aflat si noi, daca Domnul, luminandu-ne cu lumina cunostintei, nu ne-ar fi dat puterea sa urmam aceasta lumina; caci prin propriile noastre puteri nu putem merge, nu avem forta, suntem slabiti, sfaramati. Dar nu va intimidati! Dumnezeiasca Lui putere ne-a pregatit deja, prin Domnul - Cel ce ne-a chemat spre minunata Sa lumina - "toate cele ce sunt spre viata si spre buna cucernicie" II Ptr.

Botezul innoieste, mirungerea intareste, sfanta impartasanie ne uneste in modul cel mai intim cu Domnul Iisus Hristos, sfanta pocainta il restaureaza pe cel cazut, pe cel cazut din nou dupa botez, si asa mai departe. Fiecare Sfanta Taina ofera o anumita putere dumnezeiasca, necesara omului pe calea spre imparatia cereasca.

Si astfel, cunoscand Sfintele Taine ale Bisericii, fa-te cat mai adesea partasul lor, cu evlavie si dupa toata randuiala stabilita de sfanta si dumnezeiasca Biserica, si puterile divine trebuitoare parcurgerii drumului spre imparatia cereasca nu se vor micsora niciodata in tine.

Acesta este al doilea lucru. Dar, pe drum puterile se pot imputina si slabi, ori ne putem lasa tarati in fel de fel de pasiuni si ademeniri.

In primul caz, drumul va inceta; in al doilea, vom adopta o cale gresita; rezultatul ambelor este pieirea. Ce este de facut?

Puterile trebuie primenite, iar ademenirile, respinse. Ce trebuie sa facem pentru aceasta? Iata de ce: in Sfintele Taine primim harul Sfantului Duh, ca pe o scanteie divina, pogorata in fiinta noastra. Dupa cum, pentru ca o scanteie cazuta intr-o substanta sa se transforme in flacara este nevoie de aer si de miscarea aerului, la fel este necesara o anumita atmosfera si miscare a atmosferei, pentru ca scanteia harului divin primita in Sfintele Taine sa patrunda in fiinta noastra si sa devina flacara.

Aceasta atmosfera este constituita de duhul Bisericii: toate ritualurile slujbelor, ale rugaciunilor si ale tipicurilor Bisericii, care-l inconjoara pe om in toate situatiile. Iar miscarea atmosferei este data de urmarea statornica a ie-rurgiilor bisericesti, dupa intocmirea lor, si de neincetata participare la ele.

Ma refer la slujbele din timpul zilei: vecernia, utrenia, liturghia, praznicele bisericesti, procesiunile Crucii, rugaciunile pentru diferite trebuinte - in casele oamenilor si in biserica -, pelerinajele la locurile sfinte si mai ales sfintele posturi, tinute cu evlavie si cu impartasirea cu Sfintele Taine. Cu cat participa cineva cu mai multa ravna la toate aceste sfinte ritualuri, cu atat mai tare se va aprinde in el scanteia harului, pana cand se va transforma intr-o flacara care-i va cuprinde toata alcatuirea fiintei - atat cea sufleteasca, cat si cea trupeasca.

Cine va face asa, acela nu-si va epuiza niciodata puterile, nu-si va pierde niciodata vigoarea pe drum si nu va cadea in nepasare. Aceasta metoda ne este data si pentru ca sa respingem ademenirile si desfatarile lumii. Cine vietuieste dupa randuiala Bisericii, acela, aflandu-se ca si ascuns in spatele unei ingradiri, nu se teme de amagirile lumii. Duhul Bisericii este asemeni cantarilor psaltice si a molitvelor citite impotriva amaraciunii produse de respiratia duhului lumii.

De este atins cineva de aceasta molima, sa fuga la biserica si va scapa de ea; sau sa respecte cu statornicie prescrierile Bisericii, si lumea nu va gasi ocazia sa il molipseasca; caci tot ce se afla in lume se afla si la noi in Biserica, dar in infatisarea cea mai curata si mai dumnezeiasca. Ei au serbari, noi avem sfinte praznice si sarbatori; ei au baluri, noi - slujbe bisericesti; ei au teatre, noi - dumnezeiesti ierurgii. Sa compare fiecare ce este mai bun si sa nu-si piarda vremea cu amagiri desarte, sa nu lase de dragul acestora ceea ce-i adevarat, rodnic si hranitor.

Traieste, asadar, in duhul Bisericii si vei trai ingradit in atmosfera duhovniceasca si nu-ti vor seca niciodata puterile pentru continuarea drumului, si nici un fel de amagiri nu te vor ademeni pe carari gresite. Acesta este al treilea lucru. Ca sa nu va obosesc, va voi expune pe scurt al patrulea lucru.

Putem intalni pe drum piedici, pe care sa nu ne dam seama cum sa le indepartam; plasa poate fi pusa astfel incat sa nu o putem ocoli; putem intalni o incurcatura de drumuri din care sa nu stim cum sa iesim; ne poate invalui un nor care sa ne acopere complet calea si sa ne infricoseze cu tunete si cu fulgere: la cine alergam atunci? Ce facem? Cine ne va ajuta in asemenea situatii?

Dar acestia se arata numai in cazuri cu totul deosebite, lasand desfasurarea curenta a evenimentelor in seama ordinii comune a vietii. Asadar, cine ne va ajuta? Ne vor ajuta pastorii, parintii duhovnicesti , care sunt dati Bisericii, conform Apostolului, pentru a pazi pe crestini de ratacirea in confuzii si pentru a-i conduce pe toti, neabatut, spre viata vesnica, invatandu-l pe fiecare sa ajunga la masura varstei deplinatatii lui Hristos Ef.

BACHIANINHA N 1 PARTITURA PDF

Calea spre mantuire

Mareste imaginea. Sfantul Teofan Zavoratul s-a nascut in ziua de 10 ianuarie , in familia unui preot din regiunea Kirov, Rusia, si a trecut la cele vesnice in ziua de 6 ianuarie , la varsta de 76 de ani. El a fost inmormantat in Catedrala Kazan, din Sankt Petersburg. Roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa se mantuiasca sufletele noastre. In cele din urma, intre anii , tanarul Gheorghe si-a continuat studiile in Academia Teologica din Kiev. A petrecut mult timp in Lavra Pecerska, din Kiev, si a imbratisat viata monahala mai inainte chiar de a-si termina studiile.

ESEURI DE DUMINICA-CONSTANTIN NOICA PDF

Calea mantuirii - Sfantul Teofan Zavoratul

.

2SC945 PDF

Sfantul Teofan Zavoratul

.

KRYSTALOGRAFIA BOJARSKI PDF

Calea spre mantuire - Sfantul Teofan Zavoratul

.

Related Articles